Gaby Crișan - 20.11.2017
O trestie de-aș fi în vânturi
Și în furtună, frânt de-aș fi,
Nu mă vei rupe, nici atuncia
Căci mâna Ta, m-a sprijini.
Un muc să fiu, care mai arde
Doar o scânteie-n piept, să am,
Nu, nici atunci, nu Mă vei stinge
Ci foc, Vei pune peste jar.
Să fiu un abur, ce se-arata
În zorii zilei pe sfârșit,
Nici arșița nu ma-nspăimânta
Din ziua care va veni.
Un strop de rouă de-aș rămâne
O lacrimă din ochi de-aș fi,
Nu, nu mă tem, eu știu, atuncia
În vasul Tău, mă vei primi.
Nimic nu sunt, fără de Tine
Tu ești întregul meu, oricând,
Când judecata vei aduce
Eu rodul Tău, dintâi voi fi !
